Tribut catre tine, cel cre teai nascut in taxiuri alaturi de mine.

Pentru toate minciunile, pentru toate nedreptatile si pentru toate prostiile pe care leam facut si teau facut sa te simti de cacat, imi pare rau. Nu pot sa iti explic exact ce e in mintea mea pentru ca nici eu nu stiu, tot ce stiu cu adevarat e ca am simtit ca tii la mine si ca tot timpul mam sprijinit de tine cand mia fost greu si tu cand ai avut nevoie am adoptat pozitia melcului in casa. Cu toate astea ma acuzi pe nedrept ca am fost prefacut vreodata pentru ca numai cu tine, ala micu si puiu am putut sa fiu cu adevarat EU. Asa cu un caracter infect si cu o personalitate nula dar am fost EU. Am profitat prea mult de starea pe care am avuto si nu am stiut sa ma comport. In general nu prea stiu sa ma comport, daca vreti neaparat sa stiti motivul pentru care berti e asa de reticent cu mine este tocmai caracterul meu de sugativa manipulatoare. Totusi nu puteti sa spuneti ca nu vam avertizat de la inceput si toti ati crezut ca glumesc. Chiar iau toata viata din oamenu si le las numai gust amar. Stiu cum sunt, am realizat de mult si am incercat sa ma schimb dar nu prea pot. Totusi imi pare rau si nu vreau sa ramai cu impresia ca vreodata am vrut sa iti fac rau sau sa te fac sa te simti prost. Ar fi o minciuna mai pura decat ai crede. Stiu ce impresii las si stiu cum team facut sa te simti credema. Pot sa iti spun iarasi ca imi pare rau, pot sa iti spun asta de cate ori vrei stiu ca nu te ajuta cu nimic, nici macar daca tias arata ca mam schimbat nu tear ajuta pentru ca nu am facuto. Nu mam schimbat, mam mintit singur spunandumi ca ma schimb ca o sa fiu altfel. Nu am sa fiu niciodata altfel nu am sa am probabil niciodata aceiasi atmosfera pe care am avuto cu voi. Stiu ca eu am stricato si probabil e mai bine ca teai saturat de mine ca acum no sa mai ai atatea motive sa ai nervi. 

Modern times.

Stii ideile alea care iti vin atunci cand aproape ca ai adormit? Parca atunci se concretizeaza toata inteligenta ta si parca fix atunci vezi totul clar si vrei sa retii totul sau macar sa pui pe o foaie de hartie si pana te trezesti si devii complet treaz pierzi fiecare idee in parte. Oricum am realizat in ultimul timp ca viata mea este asa de complicata pentru ca imi place mie sa o fac asa. Ma gandesc ce s-ar intampla daca as fi un pic mai nepasator, daca nu as mai pleca tot timpul peste tot, daca as sta pur si simplu in casa si as citi o carte. Am tot obosit, de vreo 3 ani sunt tot timpul obosit si nu neaparat numai psihic, in ultimul timp devin obosit din toate punctele de vedere. Ce se intampla cu lumea mea si cu tot ce era in ea? Ce vreau sa fiu? Ce o sa ajung? Cine tine cu adevarat la mine? Pentur cine sunt dispensabil? Ce fac? Ce vreau sa fac? Ce se intampla?