Despre?

Sunt uitat intrun orasel pitoresc si cum ma uitam eu pe fereastra am vazut viata mea deruland pe capacele unui s class care statea parcat in fata hotelului.
Uneori nu imi vine sa cred cat m am maturizati si in acelasi timp cat de copil am ramas, ma gandesc, ma razgandesc, nu, nu e bine. Nu sunt capabil sa conectez polii personalitatilor mele.
Daca stiu ce am de facut, cum sa rezolv problema, de ce fac fix contrariul prefacandu ma amuzat de rezultatul dezastruos pe care stiam ca il voi avea? De ce evit orice adevar incercand sa demonstrez ca e minciuna?
destinul ma cheama. ceva ciudat se intampla. :))