Despre?

Sunt uitat intrun orasel pitoresc si cum ma uitam eu pe fereastra am vazut viata mea deruland pe capacele unui s class care statea parcat in fata hotelului.
Uneori nu imi vine sa cred cat m am maturizati si in acelasi timp cat de copil am ramas, ma gandesc, ma razgandesc, nu, nu e bine. Nu sunt capabil sa conectez polii personalitatilor mele.
Daca stiu ce am de facut, cum sa rezolv problema, de ce fac fix contrariul prefacandu ma amuzat de rezultatul dezastruos pe care stiam ca il voi avea? De ce evit orice adevar incercand sa demonstrez ca e minciuna?
destinul ma cheama. ceva ciudat se intampla. :))

Uneori

Excesul asta de emotii ma enerveaza deja. Nu imi place iarna, constatare care a dus la explicatii pentru starea jalnica in care sunt de cateva saptamani. Ma enerveaza colindele si cele vechi si cele noi! Pe cat de dragute si adorabile sunt ele, cand sunt singur in taxi si aud un "all i want for christmas is you" imi vine sa o strang de gat pe mariah si sai lovesc fata, dar apoi imi amintesc cat s a facut si realizez ca probabil si ar face ea asternut din pielea mea .
Am mai observat ca de cand sunt excesiv de sentimentalist sunt excesiv de sec. Ce s a intamplat cu umorul meu? Si de unde atata filosofie pe capul meu? Mie dor de Jerome K. Jerome