Haos

Sunt filozofat. Am stat in parc si mam gandit la toate lucrurile care reprezinta ceva pentru mine si apoi leam revizuit. Nu pot sami dau seama ce valoare au. Mai poti sa faci diferenta intre valori? Mai exista o limita a bunului gust? Sau a prostului gust deghizat in primul? Ma gandeam la viata mea, la tot ce am facut pana acum, la visele mele grandioase pentru unii, umile pentru mine si stau si ma intreb de ce nu viseaza toata lumea ca mine? DE CE atunci cand intrebi pe cineva "Ce vrei cel mai mult de la viata?" raspunsul vine imediat "bani", sau "o sotie nustiucum" sau "o masina nustiucum" dar absolut nimeni nu spune ca vrea sa fie fericit? Eu mereu am raspuns la intrebarea asta cu raspunsul care este cel mai logic pentru mine. Inca de mic atunci cand ma intreba cineva ce vreau sa ma fac cand voi fi mare eu am raspuns ca "vreau sa ma fac fericit". Si chiar asta vreau. Oare nu toata lumea aspira spre fericire?
Cine sunt eu sa critic ce vor oamenii? Dar de fapt cine e oricine sa critice ce vor oamenii? Cine sunt eu sa ii spun uneo tiganci ca toate paietele si sclipiciul de pe hainele ei ma orbesc si imi provoaca o greata ca dupa 5 kg de peste cu unt? Cine sunt eu sa spun ce se poarta si ce nu? Ce e bine si ce e rau? Cine esti tu sami spui mie ce e bine si ce e rau? Sunt confuz, alarmat, speriat si ingandurat.
Nu mai stiu daca am stiut vreodata ce vreau cu exactitate. Si incercam sa imi imaginez o viata normala, mediocra. Mai exista asa ceva? Mai are cineva o viata mediocra? Exista cineva care sa nu se vada vedeta, sa vrea sa aiba masina de n euro si casa pe coasta de azur? Mai exsista persoane ale caror vis este casuta alba cu gardulet verde si copii jucaduse in curte?
Toata lumea este unica acum, toata lumea este emo, pitzi, toci, star sau mai stiu eu ce alta forma de ciudatenie ambulanta. Si da o spun eu care uneori sunt incadrat in toate categoriile posibile.
Trebuie sa impun gusturile mele ca un gust general ca sa reusesc in viata? Si cand o sa pot sa spun am reusit in viata si am indeajuns? Cand o sa pot sa ma opresc si sa duc traiul acela "fericit"? Nu am cui sa adresez aceste intrebari, nu vad pe nimeni capabil sa imi dea raspunsurile pe care le vreau. Nu vreau alte raspunsuri, nu le vreau pe cele logice, morale si intrigante. Vreau niste raspunsuri simple, banale, niste minciuni pentru ca doar o minciuna poate sa fie banala care sa ma faca sa nu imi mai pese de nimic. Care sa ma faca sa aspir si eu la o masina de n euro, la o casa pe coasta de azur si la multe multe pictoriale in reviste de scandal, care mai de care mai rusinoase.

Sunt un banal, un mediocru, daca asta e nevoie sa fiu ca sa fiu unic.